|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ desen de abur
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-11 | |
Umbra mea îmbătrânește înaintea mea,
o văd cum se lasă, cum îi atârnă marginile ca unor pleoape care au văzut prea multe apusuri care nu erau ale ei. Eu încă mai merg drept, dar ea se sprijină deja de trotuare, de pereți, de cârja luminii care o tot urmărește. Dimineața o găsesc ghemuită în colțul camerei, cusându-și fisurile cu ață de întuneric, mormăind ceva despre vremuri în care era sprintenă, subțire, o tânără subțiată de soare care îmi dansa înainte fără să-și rușineze pașii. Acum însă, a început să uite contururi— uneori își rătăcește un braț, alteori își uită capul pe sub scaune, precum un bătrân care uită unde a pus ziua de ieri. Umbra mea îmbătrânește și n-am ce să-i fac. Îi vorbesc, dar ea nu mă mai recunoaște întotdeauna: mă întreabă cine sunt și de ce umblu atât de repede, când ar trebui, zice ea, să ne odihnim. Uneori, când lumina cade prost, îi aud oasele de întuneric scrâșnind pe asfalt, ca un sertar plin cu amintiri care nu se mai deschide bine. Și mă întreb: dacă într-o zi umbra mea moare îmbătrânită, sleită, ce se întâmplă cu mine? Rămân un om fără dublu, un trup fără mărturie, un fel de fantomă vie care nu poate dovedi că există? Umbra mea îmbătrânește înaintea mea— și poate că asta e prima mea lecție despre cum timpul nu lovește întotdeauna acolo unde privim.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate