stau întinsă în pat cu fața la perete
mi-am pedepsit ochii să rămână închiși să nu mai vadă tot
chiar tot
să nu mai scânteie în ei nebunia asta clandestină a simțurilor
să nu-ți mai citească pe buze descântecele de dor de-abia șoptite


dar văd
cu ochiul din ceafă
cu ochiul meu care nu se închide niciodată văd o iubire
mare
o mare de iubire mare cât Calea Lactee a nopților senine de vară
văd
și mai văd mișcarea înceată a mâinii tale
stânga îndreptându-se spre mine ca o pasăre liră într-un un dans impresionant
al tentației

presimt un naufragiu iminent
carnal mă voi abandona în brațele tale ca o odaliscă la pieptul sultanului
mai presimt că ochii mei vor rămâne strâns închiși
să nu mi se scurgă prin ei dorințele migratoare
să le pierd urma printre altele mai vechi
și necunoscute