Am ajuns să fiu, să simt,
Să m-aud și să mă mint,
Să-ngheț lacrimile mele,
Să alunec, lin, spre stele,
Ca să las în urmă umbre,
Adieri, fragmente sumbre.

Am ajuns să văd fantasme,
Să mă pierd în pleonasme,
Să preschimb dureri în ace,
Să m-ascund în seri opace,
Ca să scriu un vers mărunt,
Flori și nume pe mormânt.

Am ajuns să calc ca vântul,
Să pășesc pe tot pământul,
Șuierând, călcând cadavre,
Cu ale mele dulci palavre,
Ca să spulber neputința,
Ce-mi scufundă fals ființa.

Am ajuns s-ating cavouri,
Să frâng suflete-n ecouri,
Cu ale mele mâini străine,
Cu ale mele vechi doctrine,
Ca să murmur rătăcirea,
Dragostea și nemurirea.