Argonautul care naviga printre stele
Călătorea printre frunze.

Se cățăra, ca un vierme,
Din ram în ram,
ca într-un arhipelag
Printre insule.

Și visa că se va întoarce
După ce va da ocol marginilor
Care i se întind în privire
De dincolo de sfârșire.

Asemenea lui vâslesc să împing
Prin carnea cerului tot pământul.

Și rod fiecare frunză până când
În pântec simt că am adunat
Toată depărtarea căreia
Îi înfloresc pe ramuri
Pretutindeni, din goluri,
Pe interior zboruri de fluturi.