Pe buza fântânii lumânări aprinse
Rămase de la căratul apei ard
Reflecții ale lunii și stelelor.

Plutesc precum în cer și peste ocean
Din gândul lor de corăbii cu vele.

Se rostogolesc prin valuri
De lumini și de umbre
Întinse între răsărit și înserare.

Pe buza fântânii te-am sărutat
Precum pe cea mai mare icoană.

Nuanțele culorilor tale
Le-am sorbit ca pe parfumul
Pântecului maicii care
Cândva te-a visat.

Tot ce îmi amintesc de atunci
Este toamna aceea plină de ploi
În care, în fântâni, apele
Au crescut și, când,
Pe lângă ele treceam
Se revărsau
Ca un ochi plin de lacrimi
În ale cărui adâncuri
S-a adunat mult,
Prea mult noroi.