|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ dorul nu se vede cu ochii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-13 | |
,,Cățelul și iapa” de Virginia Stanciu
Un cățel alb rătăcit, Tot mergând, a zărit O iapă cum alerga În parc, unde se antrena. Se încălzea în fugă mare, Că ningea fără încetare, Și văzând cățelul singur, L-a întrebat pe el, desigur: – Cine te-a abandonat? N-a văzut că ai înghețat? Cățelul i-a spus lătrând: – Ajută-mă, că sunt ud! Lasă-mă să-mi fie bine, Agățat un pic de tine. Iapa, atentă și ea, Întruna îl tot ferea, Căutând să-l încălzească, Tremuratul să-l oprească. Și-a început prin a sufla Aer cald deasupra sa, Reușind prin nări, îndată, Să-i usuce blana toată. Cățelul, bine încălzit, A văzut că e iubit Și-a rămas în continuare, Lângă iapă, la plimbare. Când deodată, un mormăit Anunță un urs venit. Cățelul, ajuns dulău, A lătrat întruna rău Și l-a scos rapid pe urs Din parc, de cum a ajuns, Căci oricum el n-a uitat Când iapa l-a ajutat, Demonstrând cu această faptă Prietenia lor legată.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate