Când îmi cuprind în palmă
Ca pe un măr capul...

Și îi simt golul pe care îl strâng
Între degete care îi adună întinderea
A ceea ce cred este și gândesc că ar fi
Ceea ce sunt fără a fi deveni alt trup
Deasupra a ceea ce eram dedesubt...

În palma cu care îl cuprind
Simt că, de fapt, rămân întreg
Iară el este numai partea aceea
Prin care îmi privesc făptura.

Un deget întins spre a atinge
În adâncul inimii dorința
Din care îi zvâcnește
În sine căutarea
Și neputința.