zorii-mi pun citație în geam
în barba mea gazonu-i veșted
urăsc diminețile iluminate natural
în care soarele mă silește
să-mi confrunt umbra
cu ordin pasiv de restricție

toarnă-te în lutul cunoscut
să pup puțină fericire din vasul ciobit
altarul este aragazul
acolo știi ce-ai de copt
prăjitură cu măr și un pavaj amar
din care răsare rar trestia de zahăr
apoi așteaptă să intre
secerătorii de secrete în tura zero

erai specială în secetă
dar ca o mincinoasă încă te crezi
tu și alte zeci de femei
nefiresc de pure formați o sectă
un volum de poezii nepublicate

v-ați dezbrăcat în fața mea
cu sufletul pixelat la rezoluție mică
de rușine să nu vă știu prea goale
pe bună dreptate bolile psihice
ne fac pe toți mai stânjeniți

nu sunt nici drac
nici tocilar nesimțit
dar m-am deschis
și acum dau shift delete
la orice final fericit

măsor în palmă
un fâșic de pastile zolpidem
precum jetoanele de poker
zaruri moi aruncate în delir oniric
cum dădea jordan dunkuri la bulls
și un pachet de cărți pe care
nu-l amestec ci îl strâng
ca pe o mână care m-a scăpat

fie şi atât
măcar nu ne-am pierdut timpul
dacă prind de pendul
un strop de noroc
ne ajunge pentru un sărut în plus
într-un vis dintr-o comă alcoolică
din subsolul altui vis
mai adevărat decât realitatea
pe care l-am încuiat din interior

deciziile greșite modelează arta
într-o vază pictată de amputați
cu care dau de pereți și râd singur
cu premeditarea cu care
las oamenii iubiți să se ofilească
în uscătoria de rufe

ai crezut că mă înveți
să-mi leg șireturile
ca să calc prin ușă
în sprint de izbăvire
însă îți prinzi degetele singură
și-o iei la papuc
înainte să-ți dezleg misterul

reușesc razant
să fac nod pescăresc
buclă dublă în formă abstractă
de inimă mâncată pe margini
cu dinții înfipți în frânghie
dar tot ce încep pe botul epavei
eșuează cu simplitate

lingurița de plastic
se topește în ceașca de panică
înăuntru — infuzie de iluzie
ca un haiku despre nimic
dintr-un puzzle de absențe

golănesc prin mii de sufragerii
cu reputație proastă
ca să-ți compun mănunchiuri violete
de confesionalism caustic

învinețesc hârtia pe care
îți las bilet de dragoste
sau ce vomit înainte să leșin
dacă nu-mi gătești de plăcere

lampa de interogatoriu
pâlpâie freestyle pe chiuvetă
la seara grecească filosofăm finalul
socrate îmi sparge vina în cap
că spăl oalele și oasele cu apă rece
și rămâne uleiul ars aur fals

o lumină deghizată crapă
când devine ora albastră
ne credem cineva cu legitimație
însă suntem alcătuiți
din goluri microscopice
de antimaterie atrasă de abuz
care ca prin minune
se încheagă la fisuri
și formează un întreg
ce mimează solid
verbul a completa

becurile își retrag declarația
văzuți de vizavi părem împliniți
iar la magazinul de jucării abandonate
o păpușă voodoo creată expres
pentru a fi înjunghiată pe la spate
refuză să iasă la ceai cu ted bundy

pe raftul de sus
buză-n buză cu imprevizibilul
piesele de domino privesc pudic
cum se răstoarnă șirul lui fibonacci
în numărătoare inversă
pentru copiii care au crescut