nu ştiu după ce
dar am recunoscut-o
din prima clipă
pentru ea mă născusem
era raiul
din care tocmai fugisem
să o regăsesc
m-a învăluit
cu toată voluptatea
şi dăruirea ştiută
că paşii au pornit
nebuneşte către ea
dar un altul
a ajuns înaintea mea
am închis ochii
să o îmbrăţişez
braţe străine o cuprindeau
mi-am deschie nările mari
să-mi umplu plămânii cu ea
mireasmă de regina nopţii
vântul sorţii a adiat-o
m-am trezit în vis
cu gând să o sărut
buzele-i erau furate
am vrut să-i strig eşti tu
însă uitasem vorbele
o priveam
cum făceau dragoste
pe nisipul
unde-mi fusese fecioară
că darul inocenţei
mai pompa în inima mea
şi-l iubea cu atâta foc
de parcă eram eu
vroiam să urlu
mă confunzi mă confunzi
tăcerea îmi ţinea mâna la gură
i-am mângâiat copilul
ca ÅŸi cum erau al meu
ÅŸi doar de dorul ei
l-am ciupit de obraz
să las un semn o urmă
ca să ştie că am căutat-o
ÅŸi o aÅŸtept
în viaţa următoare