poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Imaginativ ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
![]()
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-14 | |
În școala liniilor, inima e un compas care învață să greșească frumos.
Bauhaus nu e o estetică, ci o respirație cu muchii. Între două linii paralele se ascunde o rugăciune neterminată. Ordinea în exces e doar frica ce poartă uniformă. Simetria e arta de a face rănile să pară identice și echilibrate. Când formele iubesc, devin spirale. Minimalismul e tandrețea care a învățat disciplina. În estetica Bauhaus, arta începe acolo unde echilibrul cedează. Fiecare colț poartă amintirea minții care a vrut să rotunjească lumea. Când arhitectura visează, pereții devin poezie. Există o geometrie a durerii pe care doar liniștea o poate desena. Bauhausul interior: unde emoțiile se învață să stea drepte. Liniile sunt niște oameni care s-au uitat prea mult unul la altul. Frumusețea începe acolo unde structura se teme să se prăbușească. Culoarea e doar un accident fericit în matematica sufletului. Orice echilibru e o iubire care se ține de mână cu riscul. Armonia e doar un acord între două imperfecțiuni care s-au recunoscut. Dincolo de unghiuri, începe viața luminii. Perfecțiunea Bauhaus e un zid care a uitat să plângă. Când echilibrul geometric obosește, se transformă în artă. Între estetic și viu există un spațiu alb: acolo locuiește poezia. Bauhausul nu înseamnă formă, ci felul în care respiri în interiorul ei. Liniile nu se întâlnesc, dar știu una despre alta mai mult decât oamenii. În fiecare plan există un dor care nu a fost construit până la capăt. Poemul e arhitectura unei clipe care refuză să se prăbușească. Ferestrele nu privesc afară, ci în ordinea dinăuntru. Liniștea e arhitectura unui templu care și-a pierdut zeul, dar nu proporțiile. Unele forme tac nu din modestie, ci din înțelepciune. Structura e trupul gândului care nu mai are carne. Când echilibrul obosește, se transformă în artă. Orice unghi ascunde un dor de rotunjime. Liniile nu se ceartă, ele doar uită pentru o clipă că sunt împreună și deseori se ating. Fiecare proporție e o confesiune în limbajul tăcerii. Geometria e doar emoția care a învățat să stea dreaptă. În spațiile negative trăiesc cele mai vii idei. Când forma se rupe, se naște adevărul. În arhitectura inimii, simetria e doar o formă de speranță. În liniștea proporțiilor se aude respirația omului viu, ce caută echilibrul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate