că tot am învățat
un piculeț de rusă
în cei patru ani de liceu
mi-am făcut de cap
numindu-mi primii doi copii
gemeni - băiețelul și fetița -
în ordinea în care au deschis gurița
făcându-și auzită cererea
pentru drepturile lumești
Adin și Dva

să nu mă-ntrebați de ce nu le-am zis
Pervâi și Ftaraia

doar câteva zile-n urmă
s-a găsit fiică-mea cu limba lungă
să-mi ceară socoteală

de-ar fi fost ea prima
aÈ™ fi numit-o Adna

nu poți să te bați cu propriii tăi copii
dintotdeauna părinții fericeau odraslele
altoindu-le câte-un piculeț
la timpul și în locul potrivit

glasul meu părintesc a tușit a intimidare
după care
am cotit-o spre Timișoara

ți-aș fi pus numele Pervaia
și pe-Adin l-aș fi numit Ftaroi

stai cuminte-n pătrățica ta
româncuță n-ai să mai găsești așa
ca tine să se chema Dva

ce-i făcut e bun făcut
de nu-ți stăpânești pornirea
vezi că-ndată-ți schimb numirea
în... Ftaraia

nu de alta
ci doar pentru că
mumă-ta-i Safta
tu - Ftaraia
și tot satu-o să te strige
Safta-Raia

reaua
îndat* s-a potolit
că de aia m-am oprit