3.
ferestre —
pare că despart lumea mea de a ta
dar nu
le țin în umbră pliate una peste alta
să le consacri căldura dintre ele
încerci din când în când cu respirația ta rece să împingi vreo două păsări
la Polul Nord se adună pinguinii la vânat

6.
urșii fac grevă de războaie
că le-au topit cu gloanțe reci ghețarii
rog să te ții de ei departe
căci au uitat acasă aragazul
și par cam relaxați iubito
s-au pomenit că în ajun
pe ale lor placate antirăzboi
în loc de gloanțe și de arme
au desenat ciuperci

9.
pădurea densă ne învață
că vântul e doar o amintire
când se scufundă prin frunzișuri
și după ploaie vin chitanțe
că au copacii doar verdeață
și se trezesc de dimineață
cum cari le rod mai dens tulpina
apoi le tipăresc hârtia
pe care le-a venit lumina

11.
azi am aflat —
cerul e darnic și ne oferă la pătrat
ce am încercat din răsputeri să cerem
când va înflori cireșul în pragul casei doar lintiță
ca să se înfrupte păsări târâtoare din dorințele noastre
și ajung să se transforme —
neșlefuite pietre

19.
cristale în jurul patului
frumoase ornamente
tu le numești portaluri prin care trec neîncetat fotonii
și îți mențin neînsetat iubirea
ai spus că astfel m-ai vrăjit
iar eu te-am botezat
luceafărul meu sfânt
de-ai ști
acasă prin dulapuri în locul scheletelor
îți stă altarul cu poza ta și lumânări

23.
ceara se prelingea încet
desenând albe drumuri
parcă voiau să lege chipul tău
de noaptea de afară
în mirosul de parafină
mi-ai descântat iar viitorul
și focul nerăbdător
mângâie oglinda cea din hol
acolo marea te-a pictat
goală pluteai printre scoici
întorcându-le una câte una
ca să găsești sunetul
pe care mi l-ai promis dimineața
valurile loveau rama veche
apa mirosea a migdale crude
ce nu puteam duce în palme
se prefăcea în cântec
atunci mi-am sprijinit fruntea de geam
ca să aud mai bine cum nisipul cântă

32.
clepsidre le-ai spart pe rând
timpul lor cădea încet pe pulsul înfierbântat
îngâna în coruri de cocoare
ceasurile demult de tine dăruite
peste noapte te întorci din nou la ele
le umpli cu înțelesuri
și aștepți miracol
ca acele să îți indice semne
pământ în loc de cruce
corb în loc de mătrăgună
și roșu în loc de lună
le-ai conturat cu umbra inelelor solare

40.
diamante le-am strâns —
reziduuri speciale
atât de fragile sunt
încât amurgul s-a frânt în mii de cioburi
și-au comprimat atomii în pânze fumigene
de-au scrijelit pământul ciuperci de porțelan
iar morții își fac infuzie și le servesc amar
din sfere transparente
prin care oceanul îngheață pe la poli
iar crize intermitente schimbă sacadat de 180 de ori iubirea ta în grade

44.
leagănul civilizațiilor ne-a surprins pierduți între rutine
am împletit din istorie și firele din vis o sfoară
de-am agățat-o în arcă
printre lumi
am ancorat la țărmul singurului deșert ce ne-a crescut din trup
iar mâinile ne leagănă
tu mantre îmi reciți
ne regăsim printre mătase
și ziduri rătăciți

88.
ai două periuțe
le moi în varul stins
din căldarea în care lumea a fost creată în vis
când dumnezeul tău dormea atât de strâns
ai acoperit cu alb pereți din lut însuflețit
și ai lăsat ferestre prin care ne-am privit la început de lume
și la sfârșit de timpuri
am fost acele chipuri
din somn ce l-a trezit
și el ne-a izgonit
din paradisul nostru
în care am trăit înainte de PĂRINȚI.