autorul
e sub incidența anotimpului care nu mai vine
așteaptă câte un foșnet
frunze căzând din abecedar
își amintește
acum ceva ani începeam facultatea la timișoara
ce oraÈ™ ce oameni ce toamne ce toane
acolo am studiat despre cum e să te înțelegi cu motoarele
și despre importanța diodelor
făceam semenicul cu un rucsac plin de voioșie
erau toamne lungi târzii nebunatice
iubeam aerul studențesc
eram recrutați pentru certitudini
ehei cine era mai ca noi la depănușatul porumbului
la culesul viilor
și la seratele dansante
toamnele timișorene erau și cu mircea
baniciu
dar și mai simplu cu fotbalul între profesori și studenți
unde câștigau studenții
iar noi fetele din ilustra galerie ne mândream cu colegii
ehei toamnele veneau regulat
cu ploi vijelii râme pe asfalt și recunosc tare îmi era silă de ele
dar erau toamnele noastre

acum de ce nu mai vii
m-aș întoarce și eu în timpul cel mai nebunatic