poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Printre semne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-24 | |
nu m-am simțit bine în orașele mari
nicicând. mă orbea contrastul dintre oamenii care trăiesc concentrat vor, știu, iau, pleacă, nu plâng niciodată și viața din mine – un copil născut violent prematur. „lăsați-mă în pace” s-a auzit înăuntru la secunda concepției molozul acesta măreț care mă îneacă e garanția că orice s-ar întâmpla oamenii trăiesc cu ciudă, într-un mod excitant ridică blocuri cu muchii perfecte cinematografe ca niște saloane unde ne coafăm lipsa voinței de a trăi realitatea zeci de copaci în cădere sacrificială pentru un calup de hârtie albă sau în numele eliberării parcărilor pentru mașinile de generație nouă. becurile sunt economice, luminile nu. ies din casă ca din chilie și nu găsesc un fir de iarbă cu rouă printre evenimente, librării, cafenele elitiste cluburi de poezie unde se citește prea repede ca să nu-ți dai seama că poeții nu mai simt nimic. un oraș mare e strâmt ca o venă în care se înghesuie ochiuri de sânge gros iar eu nu știu ce să fac – chiar nu știu ce să fac – cu aceste stalactite care mi-au crescut până sub limbă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate