când aud vecina de deasupra cântând
sunt sigur că e sub
duÈ™
se scurge fericirea călduță
peste pletele ei de culoarea lanului în pârg
peste toate frăgezimile pe care le posedă

păcat că nu pot opri fericirea
la nivelul garsonierei mele

se scurge nepăsătoare
pe o conducta neputințelor
spre trepte inferioare

pare și mai fericită în bucătărie
bate carnea pentru șnițele
pe ritmuri mereu diferite
semn că are gusturi alese

și eu fac duș din când în când
dar cei de jos îmi sunt dușmani
îmi bat în țeavă
mai des mă bag în cadă
ciulindu-mi urechile scufundate

rezum ideile-n final
sub duș intram în tinerețe
și îmi părea normal
cu o aleasă țușcă

acum
prezentă-i doar în gând
și intru-n duș
după o dușcă