poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ după-amiază de câine ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-14 | |
am fost și eu galben cîndva
luam culoarea frunzelor o împreunam cu fericirea cea mai bună selecție nu exista dragostea, citisem despre ea apăruse prima traducere din fowles se făcuse vinul, atunci a apărut ea eu și dragostea eram la prima beție îmi amintesc tabăra aia de la păușa, îmi spălam șosetele după fotbal era atât de frumoasă că atunci cînd am zis o să dansezi cu mine în seara asta, becurile au avut comportamentul acela din filmele de groază am așteptat trei perechi de șosete spălate la chiuvetă până a spus da nu am cum să uit luna care părea că filmează primul meu sărut primul meu sărut erotic, prima dată când intram într-o carte în care limbile se mîngîie pe burtică apoi fac sex oral mă făcusem galben ca o stafie și cum ne jucam noi cu limba parcă am fi vrut să spunem cine mă strigă în noapte, e ploaia care curăță copilăria din tine mi-am ras sprîncenele nu aveam încă barbă și așteptam să vină seara ca o întîlnire întîmplătoare cu tine la vremea aia lumina stătea în becuri ca în conserve și creveți vietnamezi acum trece noaptea peste noi o secetă profundă în mijlocul furtunii pe vremea aia iubeam iubirea nu știam cine suntem acum iubim imaginile suntem evoluați și deștepți mergeam pe a șaptea îmi modificam pantalonii și venea toamna ca o mașină de gunoi în care aruncai vara ca pe-o singurătate expirată elevul dima începea să fie un fraier pe seama ta venea toamna ca o nouă linie în palmă o nouă crevasă pe inimă din băiatul de atunci a rămas ceva din mine ca o sălbăticie în tom hanks și o copilărie neterminată pentru că acum, privindu-mă în ochii tăi încă mai cred că pot zbura cu aripi de hîrtie dar simt cum noaptea manechinele din vitrine rîd galbene cum sunt își bat joc de tristețea noastră și se sărută pe ascuns.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate