poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 55 .



galben
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Davidian ]

2025-09-14  |     | 



am fost și eu galben cîndva
luam culoarea frunzelor
o împreunam cu fericirea
cea mai bună selecție
nu exista dragostea, citisem despre ea
apăruse prima traducere din fowles
se făcuse vinul,
atunci a apărut ea
eu și dragostea eram
la prima beție

îmi amintesc
tabăra aia de la păușa,
îmi spălam șosetele după fotbal
era atât de frumoasă că atunci cînd am zis
o să dansezi cu mine în seara asta,
becurile au avut comportamentul
acela din filmele de groază
am așteptat trei perechi de șosete
spălate la chiuvetă
până a spus da

nu am cum să uit luna
care părea că filmează
primul meu sărut
primul meu sărut erotic,
prima dată când intram într-o carte
în care limbile se mîngîie pe burtică
apoi fac sex oral
mă făcusem galben ca o stafie
și cum ne jucam noi cu limba
parcă am fi vrut să spunem
cine mă strigă în noapte, e ploaia
care curăță copilăria din tine

mi-am ras sprîncenele
nu aveam încă barbă
și așteptam să vină seara ca o întîlnire
întîmplătoare cu tine
la vremea aia lumina stătea în becuri
ca în conserve și creveți vietnamezi
acum trece noaptea peste noi
o secetă profundă în mijlocul furtunii
pe vremea aia iubeam iubirea
nu știam cine suntem
acum iubim imaginile
suntem evoluați și deștepți

mergeam pe a șaptea
îmi modificam pantalonii și venea toamna
ca o mașină de gunoi în care aruncai vara
ca pe-o singurătate expirată
elevul dima începea să fie un fraier pe seama ta
venea toamna ca o nouă linie în palmă
o nouă crevasă pe inimă

din băiatul de atunci a rămas ceva din mine
ca o sălbăticie în tom hanks
și o copilărie neterminată
pentru că acum, privindu-mă în ochii tăi
încă mai cred că pot zbura
cu aripi de hîrtie
dar simt cum noaptea
manechinele din vitrine rîd
galbene cum sunt
își bat joc de tristețea noastră și
se sărută pe ascuns.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!