"Nimic, din ce n-ascund, nu mă mai minte!",
se amuza bătrînul din gara Ițcani;
nu cerea nici țigări, nu voia nici bani,
glumea serios cu cei care-i treceau pe dinainte.

Dorindu-te pe-ascuns, de-atâta timp în minte,
mă-ntreb de-mi ești iubită sau doar o umbră veche
rămasă agățată de gât ca un fular,
din vremea când îmi căutam înfrigurat păreche...