poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ gîndul È™i fapta bună ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-10 | |
visam că eram treaz
și toate stelele se făcuseră păpuși mânuite de haosul din mine, luna trecea, musafiră pe cerul meu, neștiind de te iubesc ori îți port ură îmi întemnițam brațele în pielea ta, în ochii atingerii, trezindu-mă de-a binelea visul continua pe mare, în oglindă de val eram două icoane într-o singură ramă într-o singură rană ne puroiam cele două ființe prinzând deja mucegai de atâta vreme de chinuri, supliciul devenea demon sub dumnezeul zidit în cămașă de raze, îți iubeai gura cu gura lui în sărut și în vorbă ca la sechele de vin sângele curgea, nu era nimic și totuși era un antidot împotriva liniștii mele urcată pe meterez de pace nu găseam dumnezeu în zgomotele cele toate, ființele noastre fierbeau ca sub clocot de draci în clopot se auzea Domnul lărmuind divinitate și toate stelele se urcau în cer, preacuvinte de haos
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate