limba vorbită de păsări
își linge rănile-n văzduh,
eu sunt coborât în pasul de tină,
tălpile îmi sărută nezborul,
sunt o vrabie cu aripile smulse...

DOAMNE!!!
trimite-mi un înger în duh,
să-l trezească

nu cunosc intrarea pe ușa spre Tine,
din mine ies ouă de demoni
clocite de noapte

mă rog de Tine,
încetinește-mi clipa
în ceasornicul fiert de ani,
luminează ce e lumină
și adu bezna peste nimicuri

***

rugăciunea mi se împiedică de stele,
moarte, amintindu-și de haos
acolo unde s-a nenăscut Dumnezeu

***

în cuțit de cuget
spintecând universul
intru într-un univers mai mare
Doamne,
cum pot s-ajung la Tine
când e atâta pământ între noi?

mă întreb,
unde-ți ții Raiul,
în ce fel de fără unde și când?
gândul nu poate cuprinde...

doar duhul ce mi l-ai dat
renaște în moarte din cenușă