poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Tandrețe de iarnă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-06 | |
Sper că moartea e ca reîntâlnirea
cu prietenul din clasa a patra, Că pe drum spre orice mă așteaptă vom mai apuca să vorbim o vreme. Sper că atunci când mori vine o bătrânică simpatică să-ți spună: „Te-ai jucat destul, e timpul să te culci.” Sper că doare atât de tare încât strigătul meu va înconjura lumea Și-apoi se va pierde printr-o pădure, sau, oricum, undeva bucolic. Sper că-mi va fi teamă zilnic, Dar că nu mă voi teme când ziua va veni. Sună ciudat, dar sper că mă înțelegi. Sper să apuc să trăiesc măcar puțin până atunci. Sper că nimic nu e permanent. Sper să vină, din când în când, Un străin misterios la mormântul meu. Sau să mă ardă, Și să mă țină ca pe-un bibelou. Sau să nu mă țină deloc. Sau să mor undeva, Unde-o fi. Sper că nemurirea cuantică e reală, Și că mă voi duce naibii laolaltă cu toată șandramaua asta. Sper, în final, că totul e degeaba. Nu aș putea trăi cu gândul să fie altfel.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate