Mi-ai pune un deget acolo unde nu rămâne
niciodată nimic, în acel orificiu dintre inimă și
confuziile tale, colo unde e jale, acolo unde nu mai
strălucește nicio cale, și aș prelungi acea ruptură
cu singurul tunel al timpului noastru; te-ar vizita
din uter anotimpuri, din viitor o bicicletă roșie și
un poștaș cu o scrisoare netimbrată, cu tine cea
de acum, privindu-te din mine, de mine dezbră-
cată.