Și totuși nimic nu mai era... M-am învârtit o
vreme, căzuseră stelele coapte și luna stinsă la
mine sub canapea, pe drum se făcuse noapte și
mă ferisem din calea sa. Ascult cum greierii tac,
am căutat și în suflet, și la tine-n iatac. Și totuși
doar zațul dimineții se-nfiripa pe sub tricoul cu
Beatles, și-o urmă de scrum, fumegând dinspre
vocea caldă, cu gust amărui, de cafea. Nu o găsesc,
lumina aceea împărătească, vorbele tale, toate au
gust de iască.