Pe pervaz, lângă icoane,
Florile, ca bumbi de sâmburi
Prinși în gânduri, scânduri,
Rânduri, țigle, schele, vaze
Ne împodobesc cu raze.

În rodirea lor distanța
Este acolo unde strada
A făcut din cruce piatra
Ce le adună pomada.

Amintire despre cum
Nimănui nu-i mai creștea
Trupul, ochiul și nici suflul
Ce zorindu-le zidea.

Ci despre a sta, așa...

Respirând a risipire și-agonii agonisind,
Căutând printre pistiluri lungi și dulci
Vise de fructe ce visează stafidind...

Sub pașii mei a lor petale, răspândite pe dale,
Le simt precum pe stelele din ferestre.
Ca pe bobul de jar ce în scrum
Licărind strălucește.