Pe la ilustre margini,
indefinite umbre
pândesc iar caprimulgii
pe crengile de tei,
mirată de-arătare
mă învelești cu gândul
că deși sunt pe mare
mă-ntorn de Sântandrei.
Prin zongore de-aramă
încremenește vântul
și n-are cin' să cânte
povestea din Zohar;
mă-ncearcă desnădejdea
că necitind pe Einstein,
și azvârlit de lume
se-aude doar un zar,
ori c-ar putea să fugă
de visul meu visarea
și drumul înapoi
să fie în zadar.