Cresc ziduri abisale
Prăpăstii șuieră despicând hotarul
Puntea suspină mistuindu-se despletit
Porțile-nchid afară sufletul

Soarele-și caută lumină
Inefabil întunericul crește ofilit
Privirea udă strălucește alegoric
Asfințit duc mâna la tâmplă și cad

În palme arde gheață
Troiene urcă răscolind cerul desculț
Norii stâncoși înțeapă urmele goale
Inchid ochii fugind înăuntru

Furtuni aleargă rătăcit
Seducător vântul înoadă aripi
Zborul descalecă pășind absent
Ascuns în prezent bântui despărțit

Alunecă timpul șoptit
Sapă riduri călcând tot mai alb
Liniștea mă însoțește dormind
Exasperat îi strig să tacă
Ecoul dispare în hotarul abisal