|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Normalitate incertă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-17 | |
A fost acolo când tata s-a dus,
cu ochii lui blânzi, cu pașii tăcuți prin capelă, ca și cum ar fi știut că durerea ta avea nevoie de el mai mult decât oricând. Dormea cu tine, ca o pătură vie peste suflet, și se ascundea când îl certai, dar nu din teamă – ci din dorința de a nu te supăra. A murit în brațele tale, iubit, așteptându-te să vii din țări străine, ca să poată pleca liniștit, cu inima plină de tine. Și totuși, te doare acel gest – când l-ai împins ușor afară, doar ca să poți dormi puțin. Dar el voia să rămână, să-și petreacă ultimele ore în prezența ta, în căldura ta. Sper că te-a auzit când i-ai spus că e cel mai bun câine din lume. Pentru că a fost. Pentru că a știut. Pentru că te-a iubit cu o loialitate pe care doar sufletele curate o pot purta. Și acum, poate aleargă prin iarba pe care o iubeai împreună, cu lumina apusului în blană, cu inima lui lipită de a ta, pentru totdeauna.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate