Ești bibelou, te spargi ades în fițe
Pe sub suflarea ta de trai vântoasă
Tu nu pricepi, la creștet port o Coasă
Precum la celălalt țin căciulițe.

Pe la Amor, la dragoste acasă
Din brâu când renunțăm la frunzulițe
Tu te prefaci în os de diavolițe,
Figuri în cap, sub plete, ți se lasă.

Ești mândră foc și în a pernei zarvă
Ci eu o moarte-n mine am puțin
Iubindu-te, de încă te dețin
E-un ultim fluture ieșit din larvă.

Tu joci un teatru aprig de prințesă
Eu de mojic, un câine-n a ta lesă.