abandonul exterminatorului rătăcit
pe câmpul cu maci
explozia amânată a inboxului și încă o femeie
ucisă pe platoul tăcerii
las întrebarea să se spargă în bule de oxigen
și de alte alea care ne mențin în viață
orice-aș zice acum mâine va căpăta alt înțeles
așa că cel mai frumos dar este să ajung la bătrânețe
și
cineva să mă premieze că sunt normală
în comparație cu teo
la 85 de ani teo cădea-n copilărie jucându-se
cu o mâță
balansa din mâini ghemul imaginar/ înfășura
desfășura
fire
mâța trebuia exorcizată pentru renunțarea
la cele 9 vieți
bărbatul lui teo încercase răcoarea dunării nimerind
într-un vârtej
prins în tentaculele apei n-a mai ieșit la suprafață
omul moare câte puțin sau dintr-odată
tu ce formă alegi
vor alege alții în locul meu
***
uneori m-aÈ™ muta la tine-n cap
să fac puțină ordine
printre gândurile negre să le dau consistența
unei poezii de dragoste oarbă
apoi să m-așez în plasa asta de siguranță ca un fluture
într-un insectar memorabil
***
dragostea oarbă și când îi pui vizin trage tot spre întuneric
are ceva din grandoarea fatidică a sinucigașului
ceva din curajul ferchezuit de nebunie tristă: acum sau niciodată!
***
mai bine facem rate la bcr o casă
și doi copii
lăsăm naiba poeziile de dragoste oarbă
că ne-ndeamnă să mergem de-a bușilea
și decât ne-ncurcă
trece trenul prin gară / nu oprește
că noi stăm pe burtă cine să ne observe
***
șterge-ți crucile negre din ochi
te împiedică să vezi
***
fă-mi o listă de cumpărături de la o vreme uit
aproape tot
înghesui în coșul zilnic morții cu viii de-a valma
îi car până aici că nu mai fac diferența
am 85 de ani în capul meu de-asta
abia-l mai țin pe umeri
***
vezi tu
mâța noastră nu are niciun nume
aș vrea s-o strig să-i dau ghemul ăsta
îmi place cum îl deșiră prin toată casa
***
am văzut încă o femeie ucisă pe platoul tăcerii
las întrebarea să se spargă în bule de oxigen
și de alte alea care ne mențin în viață