poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 40 .



Harta sângelui – I. Umbra care visează în locul meu
poezie [ ]
coborâri în inconștientul genealogic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katherina keller ]

2025-07-31  |     | 



Prolog:
aici nu începe povestea mea,
ci povestea tuturor inimilor
care au bătut pentru ca eu să exist-
aceasta este prima treaptă
din harta sângelui



sub casa copilăriei există o altă casă
unde scările nu urcă niciodată
lemnul lor miroase a somn vechi,
a pași pe care nu i-am făcut,
dar altcineva i-a făcut pentru mine-

jos, pământul respiră încet,
ca un animal adormit sub pielea lumii-
acolo mă așteaptă Femeia Întâi –
nu bunica, nu mama,
ci o voce fără chip
din care s-au născut toate vocile noastre
ochii ei nu sunt ochi:
două oglinzi de apă
în care se mișcă umbrele de copii nenăscuți.

„ai venit să-ți recuperezi visul?”,
îmi spune fără gură.

în spatele meu răsare Tatăl Arhetipal:
o umbră înaltă,
cu mâinile făcute din rădăcini și răni-
îmi așază cu grijă pe umeri
toate fricile nevorbite ale bărbaților
din sângele meu, ca o incantație:

„ești podul dintre ruine și copilul nenăscut.”

și atunci înțeleg:
familia nu e doar sânge-
e o junglă de vise și visuri
ce se transmit prin oase,
traume ascunse într-un cod
pe care doar sufletul îl poate citi-

îmi privesc cu atenție palma:
nu e piele,
e o hartă-
toate liniile coboară
niciuna nu urcă-
copilul din mine, cel care țipă în somn,
merge spre Femeia Întâi
ea îi atinge fruntea
și frica se topește,
devine brusc o lumină lichidă,
ce curge prin venele mele
ca un râu ce găsește în sfârșit
marea-

mă trezesc plângând.
nu de durere.
de eliberare.
precum o rană străveche
ar fi găsit, după secole de tăcere,
cuvântul.


Epilog:
din această casă sub casă
se vor ridica toate vocile:
mama, tatăl, copilul, umbra, sinele.
drumul coboară-
pentru ca, într-o zi,
cineva să învețe cum se urcă.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!