poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioșka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-31 | |
Prolog:
aici nu începe povestea mea, ci povestea tuturor inimilor care au bătut pentru ca eu să exist- aceasta este prima treaptă din harta sângelui sub casa copilăriei există o altă casă unde scările nu urcă niciodată lemnul lor miroase a somn vechi, a pași pe care nu i-am făcut, dar altcineva i-a făcut pentru mine- jos, pământul respiră încet, ca un animal adormit sub pielea lumii- acolo mă așteaptă Femeia Întâi – nu bunica, nu mama, ci o voce fără chip din care s-au născut toate vocile noastre ochii ei nu sunt ochi: două oglinzi de apă în care se mișcă umbrele de copii nenăscuți. „ai venit să-ți recuperezi visul?”, îmi spune fără gură. în spatele meu răsare Tatăl Arhetipal: o umbră înaltă, cu mâinile făcute din rădăcini și răni- îmi așază cu grijă pe umeri toate fricile nevorbite ale bărbaților din sângele meu, ca o incantație: „ești podul dintre ruine și copilul nenăscut.” și atunci înțeleg: familia nu e doar sânge- e o junglă de vise și visuri ce se transmit prin oase, traume ascunse într-un cod pe care doar sufletul îl poate citi- îmi privesc cu atenție palma: nu e piele, e o hartă- toate liniile coboară niciuna nu urcă- copilul din mine, cel care țipă în somn, merge spre Femeia Întâi ea îi atinge fruntea și frica se topește, devine brusc o lumină lichidă, ce curge prin venele mele ca un râu ce găsește în sfârșit marea- mă trezesc plângând. nu de durere. de eliberare. precum o rană străveche ar fi găsit, după secole de tăcere, cuvântul. Epilog: din această casă sub casă se vor ridica toate vocile: mama, tatăl, copilul, umbra, sinele. drumul coboară- pentru ca, într-o zi, cineva să învețe cum se urcă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate