DORADA (Sparus aurata)

PeÅŸte de Mediterana,
Mult iubit de mândruleana,
Argintiu pe laterale,
Gri în părţile dorsale.

E marcat pentru vecie
Cu o dungă aurie
Ce se-ntinde între ochi,
Să nu-i fie "de deochi".

Dar, lăsând eu glumele,
De-áici vine numele:
De la dunga aurită
Aurata-a fost numită.

Dar doradele-aurite,
Straniu, sunt hermafrodite:
Nu-i poveste şugubeaţă,
Primii doi-trei ani de viaţă,

O doradă e mascul
Şi produce lapţi destul;
Apoi (nu-i o bagatelă),
Se transformă în femelă.

Oase are doar puţine
Åži-s uÅŸor de scos cu bine.
Carnea-i fină şi gustoasă,
Este un regal la masă.

La grătar şi la cuptor
(Cu un pic de viniÅŸor),
Şi prăjită în tigaie ‒
Précum o făcea mamaie,

Ca plachie, saramură,
Carnea-i un răsfăţ în gură.
Cel mai mult te delectează
Când c-un vin alb se-asortează.

(George Budoi, 22.11.2021; Poezie.ro).