Sătui de pace, mergem la război
Și-mi pare rău, iubito, să te las,
Destinul nu e prieten cu noi doi,
Ne plângem ghinionul într-un glas.

Vom lua o pauză de la trăit,
Eu lângă moarte, tu un pic mai jos,
Cu fiecare inamic țintit
Te voi iubi mai crud și mai frumos.

Mă voi gândi la tine când ucid,
Ca ultim fel de-ntoarcere în vis,
Nu pot fi dulce, pot fi doar morbid,
De nu îți place, uită că ți-am scris.

Te voi visa-n tranșee de amar,
Cu tancuri ce-mi vor trece peste cer,
Îți va fi dor de mine tot mai rar
Iar eu voi învăța, murind, să sper.

Mă doare dorul, cu moartea sunt chit,
Eternu-i un nimic pe lângă dor,
Mi-e grea distanța asta de granit
Ce nu mă lasă, liniștit, să mor.

Dar cred că nu mă vei uita deloc,
Iubirii mari nu-i pasă că murim,
Eu, dacă-n viață n-am avut noroc,
Am să te-aștept și mort să ne iubim!