De ochiul tău cel zvelt m-ai legat
cu o sfoară de stele,
din adânc să mă înalți,
din adâncul oaselor mele.

Of, buzele tale toride,
buzele tale, rai, jug,
respirația toată
să mi-o ardă,-n apusuri, pe rug.

Ne cresc aripi, cu disperare
ne cresc, aripi rebele,
înverzesc din noi toți copacii,
nu mai avem carne, nici piele.

Să le scurm acel zvâcnet, barbar,
buzelor tale cu un plug de stridente dorințe?
Respirația mea e respirația ta,
respirația aceleiași fi'nțe.

Rupe-mi sângele. Despică-l
în două, în patru, în șase.
Uite-l cum înoată și-noată
în venele tale mieroase.

Răstigneste-ți adâncă mirarea
pe o cruce din flori.
Lasă-mă să-ți fiu. Azi, mâine.
Lasă-mă să-ți fiu. Uneori.
3.02. 2015