Avioane aterizează și decolează la o aruncătură de băț de azil
crucea Sfântului Andrei aflată la două case distanță
anunță trecerea unui tren
dacă am fi fost copii
am fi alergat să le facem cu mâna
sau am fi cântat cântecul copilăriei
avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor
dacă înmulțesc cu numărul de ture zilnice
și scad numărul de sticle care m-au adus aici
acum aÈ™ fi fost departe
ori măcar nu aș fi fost înconjurat de patru ziduri
într-altă viață priveam pe fereastra trenului copiii
făcând veseli cu mâna
peisaje rurale alternând cu pustietăți sau peisaje citadine
dar mintea îmi stătea
doarmă câte ore minute stau între noi
după noi am preferat avionul
care știam că mă va duce departe
văzând orașul micșorăndu-se
înconjurat de sate cătune parcele
cu grâu porumb lucernă
șiruri ordonate de viță de vie
pe măsură ce le lăsam in urmă plutind pe plapuma albă scămoșată a norilor mă simțeam în siguranță
deși în lumea asta mică
oricând te poți ciocni unul de altul la o poartă de îmbarcare.