Am vrut să plâng, dar n-am putut,
M-au încleștat tăcerile,
Durerea în bucăți m-a rupt
Și mi-a sculptat cărările.

Ficatul trosnește greoi,
Aprins de-o flacără însetată,
Mă coace-n focul de apoi
Sub critica înfometată.

Am vrut să râd, am încercat,
Dar m-au strivit ecourile,
ÃŽn pieptul meu s-au propagat
Și-au scrijelit cavourile.

Iar bolta neagră dimprejur
Întinde mâinile de fier
Să-mi bată cuiul prematur
ÃŽn piept naiv de romancier.