m-am așezat ca un nepot cuminte lângă unghiile bătrânului
am vrut să-i tai istoria: o lespede galbenă
în straturi de os și tăcere de solz
metalul a scrâșnit, foarfecele a cedat cu trosnet
timpul nu se lasă tăiat.

atunci am adus un clește de sârmă, un fierăstrău gros
să scurm și să-i miros acoperișul de corn
crescut peste carnea uscată, tot mai străină
am râcâit, am scrijelit, am împuns cu sudoare de măgar
timpul nu se lasă tăiat.

când am lovit cu dalta-n cremene
un ciob de foc a plesnit din rădăcină
bătrânul a scos un urlet sec, de animal încolăcit
pesemne că nervul încă pompa sânge în chihlimbarul acela
timpul nu se lasă tăiat.

cu fruntea cleioasă m-am aplecat să privesc înfrânt
nu era unghie, era mormânt ce se săpa singur
adâncindu-se-n bezna caldă a cărnii
lăsând la iveală făptura de os
timpul nu se lasă tăiat.