poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Noi, ca un anticiclon ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-07 | | Dormea lumina, grea ca o rugă, Pe crucea nopții, clopotul tăcură— Pe piept de umbră în mormânt purtând mantie, Trup rupt sfărmat în bucăți cântând— Răsfrânt de a sa cruce, Din altar de veac suspinând— Din a sa chemare veni cu trâmbițe la răscruce, Recitând din nou a sa lumină dulce— Mângâierea îi treziră măreți rea a sa taină— Din pântece de scrum, de murmur la vioară— Și era frig de plin veștmânt de rugă, Călcând alintul de pătimire— Tămâind o lumânare de eter, Văzându-și chipul lui cioplit în raze de amurg, Respirând al său nefrânt geneză— Pe ale ei miez de aripii, tremurând tăcerea— Nemărginit de haos luminat, cu patimi de licăr “Din pulberea sfântă mă voi înălța, Din altarul tăceri” Suspinând moroii se întrupau mai tare, În chipul lor morminte de icoane din cenușă vie— Rugă din os și pământ așterne spre mine, Cu frunze recii, de gheață se cobora din oștire— Ofrande de adio, răspândesc pacea morților vii, Din mir de plecare răstignesc chemarea liniștii— Cavou de tăceri sfinte, crucesc păcatul, cu lumânarea ce arde de-asupra tâmplei, în veac și veacuri— Ceara topită din lumânarea soartei, Respiră morții pe al adâncilor funeraliilor— Jale învelită-n flori uscate, Se topesc pe ale lor harpe— Leagăn de încotro alină raza, Cu coroane de umbre, oseminte înlăcrimate— Sub piatra grea, un tânăr trup așteaptă, Să mai fie în voie bună, măcar odată— Un vis căzut de lacrimi, în sicriul tăcerii, O plecare învăluită în amurg de patimi— “Durerea din trupul meu este, spectacolul lor” Și suflet rătăcit în hăul tăcerii absolute, din apuseni se întări pe nume, Plânsul surd al uitării nepieritoare se aude din veac de veșnicie pe ale ei valuri— Anotimpul nemuririi, păzit de umbre reci, căzut de verde grecești spre adunarea morții— Jertfa tacită a vieții înflăcărate în cenușă argintie, văzută pe-o coală de hârtie, Glasul lui îngropat.. în pământ nemilos, Cu țărâna ce astupă ordini de viață, Și aprinde lumina lumânării— Răsuflare de pământ unsă cu mir de plecare, Cu florile stătute de pământ bătut pe crucea mormântului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate