poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7 .



Testamentul lumânării
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oprea ]

2025-07-07  |     | 





Dormea lumina, grea ca o rugă,
Pe crucea nopții, clopotul tăcură—
Pe piept de umbră în mormânt purtând mantie,
Trup rupt sfărmat în bucăți cântând—
Răsfrânt de a sa cruce,
Din altar de veac suspinând—
Din a sa chemare veni cu trâmbițe la răscruce,
Recitând din nou a sa lumină dulce—
Mângâierea îi treziră măreți rea a sa taină—



Din pântece de scrum, de murmur la vioară—
Și era frig de plin veștmânt de rugă,
Călcând alintul de pătimire—
Tămâind o lumânare de eter,
Văzându-și chipul lui cioplit în raze de amurg,
Respirând al său nefrânt geneză—
Pe ale ei miez de aripii, tremurând tăcerea—
Nemărginit de haos luminat,
cu patimi de licăr
“Din pulberea sfântă mă voi înălța,
Din altarul tăceri”
Suspinând moroii se întrupau mai tare,
În chipul lor morminte de icoane din cenușă vie—



Rugă din os și pământ așterne spre mine,
Cu frunze recii, de gheață se cobora din oștire—
Ofrande de adio, răspândesc pacea morților vii,
Din mir de plecare răstignesc chemarea liniștii—
Cavou de tăceri sfinte, crucesc păcatul, cu lumânarea ce arde de-asupra tâmplei, în veac și veacuri—
Ceara topită din lumânarea soartei,
Respiră morții pe al adâncilor funeraliilor—
Jale învelită-n flori uscate,
Se topesc pe ale lor harpe—




Leagăn de încotro alină raza,
Cu coroane de umbre, oseminte înlăcrimate—
Sub piatra grea, un tânăr trup așteaptă,
Să mai fie în voie bună, măcar odată—
Un vis căzut de lacrimi, în sicriul tăcerii,
O plecare învăluită în amurg de patimi—
“Durerea din trupul meu este, spectacolul lor”







Și suflet rătăcit în hăul tăcerii absolute, din apuseni se întări pe nume,
Plânsul surd al uitării nepieritoare se aude din veac de veșnicie pe ale ei valuri—
Anotimpul nemuririi, păzit de umbre reci, căzut de verde grecești spre adunarea morții—
Jertfa tacită a vieții înflăcărate în cenușă argintie, văzută pe-o coală de hârtie,
Glasul lui îngropat.. în pământ nemilos,
Cu țărâna ce astupă ordini de viață,
Și aprinde lumina lumânării—
Răsuflare de pământ unsă cu mir de plecare,
Cu florile stătute de pământ bătut pe crucea mormântului.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!