|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Manualul fluxului intern
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-02 | |
Știi, iubito,
nu-ți mai pot strânge roua buzelor cum o strângea cândva inima, plină de pasiune și fervoare. Mi s-au conturat buzele de atingerile tale, când ai împărțit cerul în două: la miazănoapte, îți scuturai bobițele de rouă pe genele frunzelor golașe, pe lamele ierbii știrbite. la miazăzi, strângeai sub poala ta căldura trilurilor dulci și un zbor ușor de păpădii. Și-ai compus, din gama toată, sonata dorului flămând. Acum au înghețat, de dragă dimineață, lăsând un gust amar de ceață. Am încercat să țin toată durerea ucigașă în piept, dar inima a cedat — și m-a născut sonet. Am încercat să adun bobițele de rouă în pumni, dar m-a rănit tăcerea cu lama ei știrbită. Am încercat să ascult sonata dorului nestins și căldura m-a descompus în roua buzelor tale.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate