Vreau să vă iau, prieteni, cu mine-ntr-un zbor,
În „RACHETA-MINUNE”, ca-ntr-un vis de lumină,
Prin galaxii ce dansează-n eter, uimitor,
Ca fluturi de plasmă de jar, cu-auroră divină...

Vom trece prin găuri de umbre profunde,
Cu lungi tuneluri de timp, prin ecouri uitate,
Acolo unde tăcerea e vie, sorbită de unde
Emise din stelele-arzând în curbe-agitate.

În mari galaxii cu siluete de vise
Vom scruta orizonturi ce cresc în spirale,
Uimiți vom rămâne văzând paradise
Ascunse-n sfințiri ne-nțelese, astrale !

Explozii de stelele în clocot prin haos,
'Și-aruncă spre noi petale orbitoare de foc,
Cu-n dans sideral fără pic de repaos
Ce naște noi astre oricând și-n oricare loc.

Nebuloase albastre, vibrând cu voaluri de dor,
Ne pot ameți des privirea, ne pot fermeca,
Fiind regine prin cosmos, cu noi într-un zbor,
Tornade plăcute ce simțul ni-l pot deruta.

Dar când zborul nostru va avea o-ncheiere,
Vom păstra-n inimi vii scene de mari visători,
Cu sfintele noastre-amintiri într-un colț de himere,
Vom fi fericiți că „prin cosmos” am fost zei călători...

14 iunie 2025