Un ultim plâns, o ultimă lacrimă
Mă sting privind această crimă,
Ți-am privit corpul fără suflet
Dacă pleci rămân incomplet .

Cade cerul pe mine și strig:
„Nu o lăsa singură să-i fie frig,
Te rog las-o aici lângă mine
Nu-i lăsa povestea să se termine!”

Așteaptă, ia-mă pe mine în schimb,
Nu pune pe fruntea ei încă, nimb;
Uită-te la ea, ce priveliște feerică
Toată existența ei este lirică.

M-ai las-o măcar o zi să fie fericită
Să-i spun încă o dată că este iubită,
Vreau să știe că îmi este muză
Doar pe ea o văd în această oază.