Îngerii se nasc odată cu fiecare om.
Cu fiecare fluture. Cu fiecare umbră.
Cu fiecare zbor și întindere din interior.

Ei devin atunci când tot ceea ce este
Din întuneric se preface lumină
Și apare din ceea ce nu era.

Sunt martori. Sunt nori.
Urma apei pe care cerul o plânge
Și căderea o preface în altceva.
Pietre risipindu-se-n tină.

Îngerii sunt umbre care ne rămân
Alături de trup ca un mormânt
Lipsit de lumină, de soare.

Și așteaptă ca numele pus
Pe piatră spre neuitare.

ÃŽngerii nici nu mor
Și nu sunt vii.

Ci închipuiri ale morții
Care nu va veni.