În gând te port cum Calea Lactee Soarele
În jurul căruia Pământul piruetează
Ca o umbră întinsă după o rază.

Și îmi cresc în gând toate formele tale
Pline de adâncuri și înălțimi nemuritoare
Fără de care nu aș avea la ce să gândesc
Dacă nu mi-ai pluti în crugul ceresc.

Gânduri neînfăptuite ce se întind când
Mă lovești cu o piatră aleasă din prund
Aruncată peste oglinzile de peste ape
Săltând din metafore în metafore.

Calea Lactee în care umbra mea
Dansează ca un melc într-o cochilie
Ce un fir verde de iarbă visează
Pe care până la Soare să urce
Prin umbriri ca o rază.