Copaci înghețați ce sclipesc în lumină,
soarele încălzește o lume zgribulită.
Mănuși și fulare ascund mâini și fețe reci,
dar sufletele rămân calde, neștiute.
Tu — îmi spui de la geam că mă iubești...
Dar lumea mea a înghețat când te-a auzit.
E un glob de gheață ce ascunde tot
și nu rostește nimic.
Eu am spus, pentru o clipă, te...,
dar vocea s-a stins, înghețată,
de fluturi de zăpadă ce mă ocolesc,
și totuși mă conduc spre tine.
Ca să-ți spun că ești parte din gheața din mine,
cea care tremură la cuvintele grele.
Te iubesc.
Dar tu nu mă poți topi mereu.