poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ prolegomene la un plan de acțiune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-01 | |
1. Joc bi-zar
Pe prim treapta — încarcerată-ntr-un bob de lumină o floare are rădăcini în cenușă și muguri ce râd Pe a doua — o lamă nevăzută iubită trădată adânc taie gât… Capul s-a dus Pe a treia — păpușă de fum îl așază la loc ochii mei orbi au gust de uitare ――――――――――――――――――――――――――― 2. Iubita trădată (moartea ca ființă) Ea dansează desculță peste bucăți din mine firimituri pe podea Nu spune nimic. Doar clipește încet și fiecare clipire taie aerul în două. I-am spus: „rămâi.” A râs dezmierdându-mă cu buzele reci lacrimi de foc m-a sărutat până am uitat să mai mor. ――――――――――――――――――――――――――― 3. Ochiul pe dinăuntru îmi vorbesc cu limba unei păsări născută fără cer în colțul gurii o sămânță de piatră germinează cuvinte care mă devorează nu mai știu dacă trupul e doar o colivie sau un vis care încă mă visează ――――――――――――――――――――――――――― 4. Între pleoapă și noapte mi-a crescut un coridor în retină — o ușă de nori se deschide doar spre înăuntru umbra mea: un albastru spânzurat de o rază obosită se clatină în fiecare vertebră pe marginea clipei un cântar rupe în două greutatea visului și-a tăcerii ――――――――――――――――――――――――――― 5. Timp fără stăpân într-o farfurie de lut o muscă se roagă ceasul înnebunește: se întoarce în sine și scapă secundele ca pe niște fire de nisip printre coastele mele sunt o masă răsturnată într-un templu de vânt — în absența ta, scaunele învață să suspine ――――――――――――――――――――――――――― 6. Respirația dinainte înainte să cad aud cum tăcerea își plimbă pasul pe nervul meu optic din piele iese fum — nu de durere, ci de naștere întârziată ca o floare care și-a uitat culoarea sunt și nu sunt: o strună întinsă între două respirații ale aceluiași zeu orb ――――――――――――――――――――――――――― 7. Desprindere mi-am întâlnit fața într-un cristal crăpat — altcineva poartă zâmbetul meu cu o rană veche în loc de iris ne atingem cu umbră și tot ce era carne devine ecou așa învăț că despărțirea e doar o rugăciune rămasă în gâtul clopotului ―――――――――――――――――――――――――――
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate