De Dumnezeu e lacrimă iubirea
Lichefiat, un abur blând de rază
Din slavă-n mare care se așază
Și-i descifrază inima rostirea.

Din nemurire gându-o decupează
Spre a-i nunti pe trup în van ivirea
Zălog de carne, neavând de știre-a
Misterului cu miez pe tâmpla trează.

Voi adormi pe veci, spre a cunoaște
De taină dragostea de demiurg
Și sângele îmi va urca în moaște.

Că-n existență-n Măr amoruri curg
Pân la sfârșit de până a mă naște,
În zori de vieți îs dimineți de-amurg.