Pe ultim drum de oameni, Divine, este Vineri
Ca de tâlhari o cruce noi îți zidim, Hristoase
De dus poveri a carne în tine mai miroase,
Bătrânii se adună-a povățui pe tineri.
Când îți vei da suflarea ce Pasărea o urcă
Și cerurile toate în calea-ți se deschid
Îți vom simți durerea-n a piepturilor furcă
Și duhurile noastre ne-or cere suicid.
Vom arunca talanții, pe urmele lui Iuda
Dar dintre noi mai blânzii vor sta în Mântuiri
A lor umanitate cu gândul bun e ruda
Și-aceia vor cunoaște la Raiul tău suiri.
De spini purtând coroana redeveni-vei Rigă
De tine-aud și morții tăcerii cum te strigă.