Cum te numești când îmi atingi mâna
Cu mâinile, de la vremea cireșelor și a caiselor coapte
Vei începe să mă cauți
Abia ști despre mine două cuvinte
Dar mâinile îți miros a parfum și a mâinile mele
Spune-mi dacă mă iubești, în rebeliunea acestei primăveri nefaste
Și rele
Eu sunt binele tău, spune-mi eu sunt binele tău

Dacă regretul te va transforma într-o corabie
Vei pleca și tu, dacă tristețea anilor
Te va transforma
Într-o barcă
Iar eu voi rămâne jos, înapoie, în picioarele goale
Cu tălpile frământate de vânt, învinețite, dar cea mai derutată femeie
Și frumoasă...
Cuvintele sunt stupii în care te-am așezat.