uite, beau o votcă și fumez o țigară după ce am mîncat
și mă pregătesc de somn dar scriu viu dintr-o lume moartă
ca și cum noaptea asta e styxul peste care trebuie să trec înot
pentru că fug din infern și din moarte
că eu nu sunt orfeu să merg în iad pentru tine
eu sunt leon, că așa îmi spui și îmi place
și mă întorc înapoi în viață pentru că te vreau și mai vreau

mîine avem treabă fiecare dintre noi
construim schelete solide, suntem precum coralii care lucrează
să facă o insulă pe care ne retragem să ne iubim
mă uit la tine cum te scalzi și nu știi că
mi se umezesc ochii să-ți încălzească apa
sfîrcul tău drept îmi intră în gură ca o biserică
în care viața de apoi sună a necrofilie

eu te doresc acum, în viața asta, în muzica asta pe care nu o ascult mîine
nici altădată, muzica e acum și o cîntă copacii ca niște harpe
în atingerea vîntului, eu te doresc acum, ca pîinea caldă
a copilăriei pe care o duceai acasă fără miez
dar cu dragostea ta

mîine e mereu mîine, azi e mereu azi
stelele de mîine sunt mai puține decît cele de azi
o parte scad în ochii tăi, o parte în ai mei și nu există spitale pentru stele
alte flori înfloresc de parcă ar schimba tăcerile unui cer deja mort
pe care doar ochii tăi îl cos cu genele și îl vindecă
și eu pot privi soarele, îți aud oasele cum șoptesc a iubire
încă o zi în care mîinele a devenit azi

încă o necrofilie, stelele moarte strălucesc în părul tău și iubesc moartea
dacă o trăim împreună, știu, tu ai spus că vrei viața să ne-o petrecem
și o avem, uite, e aici, în palmele noastre, nu trebuie decît să ne dăm mîna
hai să nu îngenuchem lîngă un mormînt, lîngă o iubire neterminată
sunt sigur că sărutul tău trece prin pietre și mă atinge
sunt sigur că te iubesc mai mult decît pe oricare dintre cei vii

pentru că tu ești însăși viața, cu filmele ei despre durere și moarte
și te aleg dintre toate să fii sfîrșitul meu
pentru că în jurul nostru totul pare că putrezește cu sens
și cuvintele tale au memoria cuvintelor mele ca o piele care își amintește
mîinile, atingerile, privirile, suntem doar noi în viață pentru că ne iubim
pînă moartea ne aduce cafeaua.