Îmi regăseam întrebările în copacii unduindu-se în vânt
Orice mă frământa fusese deja simțit sau rostit
Prin poezii citeam sau îmi așterneam în liniște orice gând
După ce, prin vise, străbătusem tărâmuri neobosit

În ochii tăi regăseam toate visele și sentimentele mele
Tot ce aș fi putut vreodată să îndrăznesc să îmi doresc
Puteam găsi ușor o rută confortabilă până la stele
Aș fi putut cu tine de mână să zbor ca gândul, fără să obosesc

Un întreg șir neordonat de vise, de întrebări și de gânduri
Se așternuseră la picioarele mele, erau petale luminoase
Și mângâietoare de la magnolie, fără nici un fel de rânduri
Scrise de mână, corectate, purtate pe briză, voioase

Briza primăverii ne punea pe gânduri, strecurându-se printre plete
Făcându-ne să plutim pe ea ca niște eșarfe printre valuri
De bucurie, privind la ieșirea din mall chipuri cochete
Revenind pe pământ din lumea viselor, ca un foșnet de aripi pe maluri

Umbrele noastre rămâneau să înfrunte frământările gândurilor
Ele nu erau mișcate de nici o briză, cum erau noi
Rămâneau indiferente la tot ce se întâmpla anotimpurilor
Când înflorirea unor copaci necunoscuți era în toi.